Ma numesc Stefania,de curand am implinit varsta de doi anisori.Imi place sa-mi petrec timpul uitandu-ma la desene animate,sa ma joc cu mama,tata si cu matusea mea Alina,care oriunde,oricand imi face toate poftele.Ca orice copil de varsta mea,papusile si ursuletii de plus sunt jucariile mele preferate.Sunt papusa ce vorbesc cu ele ,ursuletul ce rade mereu,sunt un zambet viu,un soare ce luminez mereu pe mami si pe tati,un inger ce veghez pretutindeni…
POVESTEA STEFANIEI…
Numele meu este Dobre Monica,mama Stefaniei,casatorita la 18 ani,pe 19 ianuarie implinesc varsta de 21 de ani,impacata cu ceea ce ne ofera socetatea.Pe 18 ianuarie 2008,Soarele a inceput sa ma lumineze,cuvintele erau de prisos,nimic nu mai conta ,bucuria era de nedescris si clipele de neuitat,devenisem mama,i-am auzit pentru prima data plansul Stefaniei,nimic nu mai conta,totul in jur era inexistent,eram doar eu si fericirea mea,Ingerul ce de sus se lasa-se pe Pamant.Am avut momente de confuzie,totul pana cand m-am trezit din anestezie si am luat-o in brate pentru prima data, tineam in brate “un fraged luminous”din mine.
La doua saptamani de la externare,acasa am observant Stefania era in centrul atentie,casa luase viata,bucuria era de nedescris.La putin timp observ ceea ce nu vroiam sa fie,o malformatie la ochiul stang al Stefaniei,o malformatie vizibila,fetita ochiul stang il avea mai mic decat cel drept,lumina din camera parca scazu-se in intensitate,disperarea isi facuse prezenta ,nu ne venea sa credem.Intorsi de la Spitalul Municipal Ramnicu Sarat fara nici un raspuns concret,un diagnostic,suntem indrumati sa mergem la Spitalul Budimex din Bucuresti.Ajunsi in Bucuresti la Spitalul Budimex,in urma unor analize,ni se ofera cumplita veste,veste cu care inca ne impacam si pentru care speram cu ajutorul dumneavoastra,a tuturor persoanelor ce au inima,sunt deja parinti,vor fi parinti,sa reusim sa stergem acest diagnostic din viata iubite-i mele fetite, microftalmie.Doctorii ne-au spus ca nu exista nici o sansa,fata este prea mica pentru a fi operata.Ca parinti suntem coplesiti,casnici fara nici un fel de venit,parca Dumnezeu nu mai este cu noi,suntem singuri doar noi si Stefania,noi si diagnosticul pe care fetita,micutul Ingeras ni-l alina cu zambetul ,energia si duiosia ei.Suntem disperati,apelam la tot felul de ajutoare,numai si numai usi inchise,inimi cu toti avem dar nu multumim pentru ea,suflet avem dar mereu ni-l mascam,continuam sa ne hranim din nesansa,din ghinion, neputinta e cea care ne face sa nu ne mai simtim parinti, dar dorinta e una singura,ca Stefania sa se faca bine ,sa fie sanatoasa,pentru aceasta dorinta traim ,continuam sa ramanem “drepti”,doar pentru ea ne rugam,suntem constiienti ca cineva acolo Sus a fost ,este si v-a ramane alaturi de noi,ca aici pe Pamant sunt si oameni cu suflet,inima,au stiut,stiu sau poate ca nu mai stiu ce inseamna suferinta,sau ce inseamna sa fii mama sa-ti privesti copilul zambind,razand,strigand si crescand sub o suferinta pe care ea nu o constientizeaza.
De curand am aflat ca exista o clinica in Germania care se ocupa cu asemenea cazuri,dorinta de a ajunge acolo este si dorinta dumneavoastra a celor cu suflet,este o dorinta comuna este foarte costisitoare,pentru aceasta plangand,disperata fiind am apelez la Voi ,la Voi toti cei ce aveati copii,sunteti parinti,ati trecut,ati ajuns sa va luptati cu acest imposibil,imposibil ce toti impreuna il putem dobora,il putem sterge din mintea ,din gandul acestui Ingeras.Cuvintele uneori sunt inutile…apelez la toata lumea, la toti cei din intreaga lume,la toate persoanele cu inima ce stiu sa si-o asculte,la toti cei cu suflet ce pot sa ma ajute.Va multumesc…
CONTACT
EMAIL-camidobre89@yahoo.com
NR.TELEFON +40762791065
+40768251785
CONT LEI RO92RNCB0097051508330001
CONT EURO RO38RNCB0097051508330003
